597 poze   17754 vizite

New generation 10

~4 ani mai tarziu~



Stau si ma plimb prin padure, e atat de minunat, atat de liniste...dar locul asta imi aduce aminte de ce s-a intamplat in urma cu 4 ani..locul in care m-am vazut cu mama mea prima data. Pentru mine locul asta este foarte special, vin aici in fiecare zi. Ei bine da, am crescut, m-am maturizat. Acum ca am 20 de ani ar fi si timpul nu? Ceva schimbat la mine...nu prea, doar sentimentele, caracterul de nebuna inca l-am pastrat. Minato a ajuns hokage si ma bucur foarte mult pentru el. Ce pot sa zic cred ca ma indragostesc, dar sa fie asta alegerea buna? Minato mereu si-a petrecut timpul cu mine si mereu era acolo cand eram trista. Cat despre Kryss, ea este cea mai buna prietena nebuna a mea. Cand am implinit 18 ani a intrat pe geam la ora 12:00 noaptea si a inceput sa-mi cante si sa-mi zica "La multii anii pitica Rinn!! Sa cresti mareee cat un stalp!". Ce pot sa zic, majoritatea timpului mi-l petrec cu ea. Minato nu are mereu timp sa stea cu noi, are treburi ca hokage, dar nici nu ne uita. Cat despre visul meu..nu nu l-am uitat. Nu am sa ma intorc inapoi in satul meu natal. Urasc satul acela! Mai ales Jiri..nu pot spune c-o urasc, dar nici ca mi-e draga, dupa cate mi-a facut. Bunica Chyo..o vizitez mereu, vin cat de des pot in padurea asta si vorbesc cu ea. Tot bunicuta mea preferata a ramas. Daisuke..nu mai stiu nimic despre el, stiu doar ca de cand am parasit satul nu am mai primit vesti despre el, daca mai traieste sau nu. Nu-mi place cum suna ideea, adica daca ar fi mort, nici nu vreau sa aud despre asta. Oricum unde eram? A da la mine. Stau si ma plimb si vorbesc cu bunica Chyo ca de obicei, dar cineva ma intrerupe, un strigat, un strigat apasat si mai ragusit. Da, clar este Kryss. Ea este singura care alearga si tipa de la 10 km departare.

-RINNNN!! Rin stai!

-Femeie, stai pe loc si respira. Acum inspira, expira, asa acum spune , unde arde?

-M-m-m-minato.....pro-ble-me....s-s-sat!

-Poftim?

-Am spus ca Minato are probleme in sat. SATUL E ATACAT! E nevoie de tine!

Ma uitam pierduta..Minato, daca ar fi patit ceva nu mi-as fi iertat-o. Mi-am scuturat capul de cateva ori si am luat-o la fuga. Stiu ce trebuie sa fac, o sa folosesc juts-ul secret daca e nevoie. Nu va speriati, acum am invatat sa-mi controlez juts-ul..Minato m-a invatat, dar prima data a fost ranit din cauza mea. Practic ii datorez tot lui Minato..Nu am mai stat pe ganduri si am grabit pasul. La intrarea in sat, am cascat gura si am marit ochii. Cel care ataca...cel care ataca satul era chiar Daisuke! Nu se poate, D-d-daisuke? Nu era singur, mai era insotit de niste persoane, dar asta nu conta acum. I-ama runcat o privire taioasa si cred ca a observat-o si am inceput sa-l caut pe Minato cu privirea. In primul rand satenii erau in pericol si trebuiau evacuati. Am luat-o inainte spre multimea de oameni agitata si le-am spus tuturor sa se indrepte spre capetele hokage. Am incercat sa-i apar pana acolo, dar cand am intors capul speriata am vazut ca un perete urma sa cada peste mine. Piciorul imi era blocat de, ahh un jutsu. Trebuia sa fac ceva, dar cand am inchis ochii m-am trezit luata in brate de cineva, era Minato. L-am strans puternic si apoi "l-am cercetat" sa vad daca nu e cumva ranit. Trebuia neaparat sa-l ajut.

-Rin, esti in regula?

-Da, Minato, de ce ataca Daisuke satul? Spunand asta...cu o voce cat mai trista si ragusita.

-Chiar..nu stiu. Tot ce stiu e ca trebuie sa-mi fac indatorirea de Hokage si sa protejez satul si pe tine.

Mi-a schitat un mic zambet si a plecat. Stiu ce trebuia sa fac. Nu mai sunt micuta Rin care are nevoie mereu de ajutor cand se lovea, sau micuta Rin care nu poate face rau nici unei muste. Am crescut, m-am maturizat, gandesc altfel, am alte sentimente, iar majoritatea sunt de ura si de razbunare. Asta este tot ce simt cand ma gandesc la amintirile mele, la satul meu. Mi-am promis ca am sa distrug satul ascuns in nori si asta voi face! Dar inca nu e timpul..nu inca. Daisuke se uita batjocoritor la mine si s-a apropiat cu pasi lenesi de mine.

-Rin, cum o mai duci?

-Stai departe!

-Tu, care nu poti nici macar sa te lupti cu un genin, imi spui mie sa plec? Macar simtul umorului nu l-ai pierdut. Acum nu ai vrea sa lasi joaca de copil mic si sa te reintorci in satul tau? Acolo unde ti-e locul.

-Locul meu e aici. Satul meu e Konoha, iar tu...,simteam cum ma cuprinde o stare de ameteala cand i-am privit aparatoarea care indica satul ascuns in nori. E imposibil nu are cum! El era din satul nisipului, nu-mi spune ca a venit sa ma ia inapoi.

-Tu nu apartii satului frunzei, tu esti..esti arma secreta a satului ascuns in nori si am venit sa recuperam ceea ce ne apartine.

La aceste cuvinte m-am cutremurat. Arma? Le apartin? Eu nu apartin nimanui! Eu apartin mie! Am format sigiliile pentru urmatorul jutsu care trebuia sa-l fac si am inceput lupta. Era dificil sa ma lupt impotriva unuia cu Sharingan.

-Sa vedem cum te descurci impotriva la asta.

L-am privit fix in ochi si stiam ca asta a fost cea mai mare greseala pe care am putut s-o fac. M-am prabusit la pamant cu putere, iar in urma impactului lasand niste pete mici si visinii de sange. M-am trezit intr-un loc intunecat, nu puteam distinge nimic aici. Era atat...atat de intuneric si imi era foarte teama. In orice parte ma uitam vedeam negru si credeam ca am halucinatii vazand-o pe mama aici.

-M..m..ama?

M-am ridicat clatinandu-ma si m-am indreptat spre ea, dar aceasta disparuse. Cineva imi puse mana pe umar si speriata m-am intors,dar o vazusem pe bunica Chyo. Am dat s-o iau in brate, dar si aceasta disparuse, lasandu-ma sa ma prabusesc la pamant. Fata imi era inundata de lacrimi..de ce nu pot sa ma apar? De ce nu pot face nimic singura? Chiar asa de slaba sunt? Am ridicat privirea si am vazut niste imagini terifiante pentru mine. Mama mea omorata in fata mea, tata se prabusea langa mine, bunica Chyo avand fata plina de sange, Minato care era injunghiat, toate astea se invarteau acum in jurul meu. Oriunde priveam vedeam o imagine care imi dadea o lovitura in piept. Mi-am strans genunchii la piept si am inceput sa ma clatin si sa plang, dar o voce intunecata ma facuse sa ma dau in spate, instinctiv mi-am pus mainile la ochi si acea persoana radea, radea atat de puternic, atat de malefic, ca ma cutremuram la auzul ei.

- Chiar nu te-ai schimbat. Esti aceeasi copila de acum 4 ani. Slaba, netoata si buna de nimic. Vezi tu, de aceea Minato de place, pentru juts-ul tau, nu pentru ceea ce esti.

-NU NU NU! Opreste-te! Pleaca de langa mine, lasa-ma!..

Strigatele mele erau disperate, rasul acela infundat se auzea din ce in ce mai tare si imi rasuna tare si clar in cap. M-am prabusit la pamant, plangand, nestiind ce sa fac..puteam doar sa soptesc "Minato salveaza-ma..". Ma simteam ca un soricel prins in cursa si nu puteam sa fac nimic.



~din perspectiva lui Kryss~



Ma indreptam inspre sat si eram uimita ce dezastru era. L-am vazut pe Daisuke langa o fata...fata.., RIN. Ea era prabusita jos, iar el era langa ea si radea. Minato se pare ca era si el ranit. Trebuie sa fac ceva! Cred ca Rin e prinsa in genjutsu. M-am apropiat de Daisuke in cel mai silentios mod, iar apoi mi-am facut juts-ul: Nourton: Baraj de apa!. Daisuke nu se astepta la asta din partea mea, asa ca m-am grabit sa o trezesc pe Rin, care plangea si tipa si se zbatea. I-am dat o palma zdravana la care aceasta m-a cuprins intr-o imbratisare stransa si imi soptea "Multumesc, multumesc, multumesc". Oare ce o facuse acel animal sa vada? Ne-am ridicat amandoua si ne-am dus fiecare sa ajutam. Dupa o lupta serioasa intre Minato si Daisuke, ceva, ceva l-a facut pe Daisuke sa se retraga. Nu stiu ce ar fi putut sa-l faca pe el sa renunte, el niciodata nu da inapoi. Dar am fost luati prin surprindere cu acest atac. Data viitoare vom fi pregatiti. Satul nu era distrus, nu aveam pierderi mari, asa ca asta era o usurare. Am vazut-o pe Rin cum il strangea pe Minato in brate si plangea, oare sa fie el ranit asa grav?M-am apropiat grabita de el si l-am examinat. Se pare ca pierdea mult sange.

-Kryss, fa ceva! Eu nu am cunostinte medicale, te rog ajuta-l!

-Rin, am nevoie ca tu sa te calmezi! Tine-i capul pe spate si concentreaza-ti chakra inspre piept.

Ne-am unit chakra si am incercat sa-i acordam lui Minato primul ajutor. Dupa cateva minute se pare ca acesta isi recapata cunostiinta.

-Kryss, ramai aici cu Minato, eu ma duc sa dau un raport.

M-a mirat schimbarea de spirit a lui Rin. Pana acum tremura si plangea, iar acum e rece si tare ca piatra. Oare ce are de gand?



~din perspectiva lui Rin~



Am plecat inspre iesirea din sat. Nu il las pe nemernicul de Daisuke nepedepsit. Trebuie sa ii arat ca nu mai sunt un copilas, nu mai am 5 ani, m-am schimbat si sunt matura. Nu sunt un monstru! Am invatat sa iubesc, sa urasc, sa inteleg. Am invatat sa-mi folosesc capul si le voi arata tuturor ca nu sunt Rin cea sperioasa. Am iesit pe poarta principala, cautandu-l pe Daisuke cu privirea. La jumatatea drumului, cineva m-a atacat cu o bomba. Mi-am intors privirea, iar cel care imi zambea era chiar...era chiar Deidara.

-A trecut mult timp. A spus acesta pe un ton parsiv.

Oare ce are de gand? Orice ar fi nu am sa-l las sa ma incetineasca daca asta este scopul lui. L-am vazut cum se apropie de mine si m-a cuprins intr-o imbratisare stransa. Incercam sa ma eliberez din stransoarea lui, dar nu reuseam. Am vrut sa tip, dar acesta m-a sarutat apasat. Nestiind ce sa fac, m-am panicat...Nu vreau sa se repete incidentul, nu vreau!



Albumul selectat nu contine nici o poza.







Comentarii album • 0
Nume:



Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou. Mesajul a fost trimis.