New generation 7

Orele treceau, iar eu ma simteam din ce in ce mai slabita de putere, corpul meu nu mai simtea durerea..se obisnuise cu el. Nu cred ca mai am destula chakra ca sa pot cere ajutor cuiva, dar nici nu pot sfarsi asa. Bunica mereu imi spunea ca nu trebuie sa ma dau batuta orice ar fi, ca mereu exista o solutie...dar acum? Eu una nu vad nimic..am nevoie, am nevoie de ajutor si nimeni nu e aici! Defapt eu sunt ca o bomba cu ceas pentru cei din sat, sunt ca un monstru ce trebuie evitat, pentru ca daca bomba din mine s-ar dezlantui ar aduce numai durere si suferinta. Ei defapt ma folosesc, nici nu cred ca le-a pasat vreodata, iar Jiri..m-a parasit de tot, bunicii ii pasa doar de juts-ul meu ascuns, ce rost mai are sa ma intorc la ei? Chiar daca ar fi sa traiesc, nu ma voi mai intoarce in sat, le voi arata eu ce este bomba cu ceas!


Deci trebuie sa activez juts-ul, dar cum? Hmm, oare daca incerc sa schimb cursul chakrei inapoi, si as strange destula cred ca as putea sa activez tehnica. Si sa incepem..trebuie sa absorb chakra, sa o absorb...asta e! Bine ca ei nu si-au dat seama.. acum trebuie sa astept cam o ora si voi reusi sa fac ce mi-am propus, dar sper sa raman in viata.


~din perspectiva lui Kryss~



Fug ca nebuna prin padure si drumul mi se pare infinit, m-am mai si impiedicat si mi-am rupt colantii, parul meu e ciufulit, iar o unghie e rupta!!! Pe scurt arat ca muma padurii ce mai. Exact cum imi imaginam, cel de sus nu ma iubeste, macar mai rau de atat nu se poate. Mi-am continuat drumul, linistita daca se poate spune asa, singurul lucru care ma calma era briza vantului care imi trecea prin par, ciufulindu-l mai rau decat era, minunat ce sa zic. Intr-un final am putut vedea poarta inalta si veche, cred ca mai avea putin si se darama. Am dat buzna in sat si directia templu. Puteam sa observ cu coada ochiului toti oamenii care se holbau la mine, but i don`t give a sh*t. Tot alergand, am observat-o pe prietena lu Rin, Jiri care statea la taclale cu Minato, dragut. Adica Rin e in pericol si ea rade?! Trebuie s-o invat o lectie. Am oftat scurt si m-am indreptat serioasa spre ea. Se pare ca m-a observat si incerca sa se faca ca nu ma vede, dar naaah pe mine nu ma ignora nimeni. Am luat-o de mana si i-am zis:

-Tu, ai macar putine sentimente pentru Rin? Ca prietena ma refer. Mi-a povestit multe despre tine, mereu spunea ca esti prietena ei cea mai buna si ca tine la tine ca la o sora, dar ca tu te-ai distantat de ea. Ce planuiesti defapt?

-Rin..Rin este ca un monstru..ca o bomba cu ceas, poate exploda oricand si tocmai deasta ma comportam frumos cu ea, ca sa nu o enervez, nu se stie ce s-ar fi intamplat daca nu as fi facut ca ea.

-Adica nu i-ai fost prietena adevarata nici macar o zi?!

-Am fost, pana ce am aflat..dar bunica Chyo mi-a spus ca are nevoie de macar un prieten si ca nu o pot lasa singura, asa ca asta am facut. M-am prefacut pentru binele satului.

-Tu esti o nenorocita! *I-am dat o palma zdravana, era deja prea mult..oamenii sunt niste monstrii cu doua fete, adica ea s-a prefacut in toti acesti 16 ani ca ii este prietena, doar ca sa protejeze satul?! Adica Rin si-ar fi dat si viata pentru satul ei, dar oamenii astia nu dau nici un ban pe ea, o trateaza bine doar din cauza ca are o tehnica interzisa, ce risipa de munca..*.

Minato ne privea mirat, pana ce a inteles despre ce era vorba si i-a aruncat o privire taioasa nenorocitei, care ma privea cu dispret. Putin imi pasa mie de dispretul ei. Intr-un final vocea lui Minato mi-a intrerupt contactul vizual cu prefacuta.

-Deci asa stau lucrurile? Si ea e la fel..

-Ce vrei sa spui?

-E la fel ca tatal meu, si el avea aceeasi problema, dar a reusit sa se faca placut de lume prin curajul si caldura de care dadea dovada. A iubit mult satul si inca o face..dar oamenii ca tine, isi intoarse privirea spre Jiri, nu merita, nu merita sa aibe parte de asa persoane bune si iubitoare, pentru ca in final tot ce obtii este batjocura si ura, dar Kryss ce s-a intamplat?

Ahhh, aproape ca uitasem de ce am venit in sat.

-Imi pare rau Minato, dar nu mai pot explica, trebuie, trebuie..ah pe scurt Rin are probleme, grave! Stii unde e doamna Chyo?

-Nu, nu am vazut-o dar cred ca e la templu, haide vin cu tine.

Am clatinat usor din cap in semn de "bine" si ne-am indreptat grabiti spre templu. Rin..rezista, nu o sa mai dureze mult, o sa venim dupa tine, iti promit!



~din perspectiva lui Rin~



Bun, a trecut o ora sau mai mult, acum e momentul..In orice caz daca as putea, mi-as dori sa imi vad parintii inainte de asta, dar.. sau macar pe Daisuke si pe Jiri si pe Kryss, sa le spun cat de mult tin la ei..Dar nu o sa mor, deci sa incepem. Mi-am concentrat toata chakra care am strans-o, iar apoi am observat ca un fel de semn imi inconjura fata apoi cobora spre piept, apoi spre talie, pana ce mi-a impanzit tot corpul. Am simtit cum un val de putere ma cuprinde, era asa de placut sentimentul de putere..Am deschis ochii care nu mai aveau aceeasi culoare..erau albi, albi ca zapada. Sentimentele se amestecau, inainte eram asa de fericita si zambeam mereu, dar acum voiam razbunare si eram plina de ura, ura fata de satul care m-a tradat. Puteam sa vad cum tehnica celor din Akatsuki se rupe, si ei se intrebau cum am reusit. I-am aruncat o privire lui Deidara si speram sa inteleaga ce am de gand, ca sa plece...ciudat era ca lui nu voiam sa-i fac rau, poate..poate m-am indragostit? Nu, nu nu se poate..dar acum stiu ca trebuie sa eliberez tehnica. Am scos un zambet *evil* pe fata, iar apoi am format niste sigilii care nu cred ca stiam sa le fac, dar corpul reactiona de unul singur. Puteam vedea chakra care era in toata incaperea, mai avea putin si exploda si chiar asa s-a intamplat. Tavanul cedase, iar cerul dintr-un albastru senin se transformase intr-un negru inchis. Unul din membrii Akatsuki a vrut sa ma atace, dar cerul a ripostat, bine asta e ciudat, adica eu pot controla vremea sau cerul? Nu inteleg. Norii incepusera sa fiarba, iar deasupra se formasera nori rosii, atat de rosii ca as fi putut jura ca ma aflu intr-un vulcan care da sa erupa. Parul mi se ridicase in sus si un cuvant mi-a rasunat in minte, cuvant pe care l-am spus cu voce tare, fara sa vreau:

-Elibereaza!

Un val alb s-a format ca o tornada, ce radea tot in cale. Cerul fierbea la propriu, iar eu paream a nu mai fi eu. Eram ca si posedata, dar un lucru era sigur. Cu tehnica interzisa dezlantuita, aveam sa distrug satul..